'A PACE TOJIA



E saglie p‘a montagna
co’ ‘o core apiert’
l’uocchie arricciate
e ‘e mmane dinte ‘e sacche

O’ verde ‘ell’èvera
t’abbaglia
o’ sole t’allecrèa
o’ vient sischia e t’accarezza

Vola ‘o penzier’
fujie
se ‘mpiccia pe’ dint ‘e ràmm
‘e ‘nu castagno
sciùlia liggiéro e t’abbandona

Nun t’abbasta ‘o sciato
nun ‘mporta
te ‘nchiumm’sulo ‘nu mumento
‘nnanze ‘a meraviglia d’ ‘o creato

Piccèa ‘na picurella,
arràglia ‘o ciuccio,
tu ride annascunnùto
miccio miccio

E’ ll’ora ‘e s’abbià,
‘e turnà ‘a casa
E’ ll’ora ‘e recoglière
‘sta croce ca t’aspetta
e ca nun te da pace

T’astrègne ‘ncuollo a te
tutta ‘sta grazie ‘e Ddio
t’ ‘a puort’ appriesso
infino a dint ‘o core tùio

Arrivarrìa, sicuro, ‘stu mumènto
c’assettato a guardà ‘o munno
tu truvarrìa ‘a pace e ‘a fine
‘e tutto ‘stu turmènto.

Luciana Stancapiano