|
E saglie p‘a montagna
co’ ‘o core apiert’
l’uocchie arricciate
e ‘e mmane dinte ‘e sacche
O’ verde ‘ell’èvera
t’abbaglia
o’ sole t’allecrèa
o’ vient sischia e t’accarezza
Vola ‘o penzier’
fujie
se ‘mpiccia pe’ dint ‘e ràmm
‘e ‘nu castagno
sciùlia liggiéro e t’abbandona
Nun t’abbasta ‘o sciato
nun ‘mporta
te ‘nchiumm’sulo ‘nu mumento
‘nnanze ‘a meraviglia d’ ‘o creato
Piccèa ‘na picurella,
arràglia ‘o ciuccio,
tu ride annascunnùto
miccio miccio
E’ ll’ora ‘e s’abbià,
‘e turnà ‘a casa
E’ ll’ora ‘e recoglière
‘sta croce ca t’aspetta
e ca nun te da pace
T’astrègne ‘ncuollo a te
tutta ‘sta grazie ‘e Ddio
t’ ‘a puort’ appriesso
infino a dint ‘o core tùio
Arrivarrìa, sicuro, ‘stu mumènto
c’assettato a guardà ‘o munno
tu truvarrìa ‘a pace e ‘a fine
‘e tutto ‘stu turmènto.
Luciana Stancapiano
|